Copilării şi chinezării

(c) 2013 - Györfi-Deák György


Origami reprezintă arta de a închipui, printr-o succesiune de 'îndoiri' a unei foi de hârtie, diferite forme şi figuri, fără a folosi foarfeca, lipiciul sau culorile. Ea provine din Extremul-Orient, din Ţara Soarelui Răsare, de unde s-a răspândit în întreaga lume. Mulţi dintre cei care practică în chip de hobby această geometrie vie au preluat unele dintre obiceiurile şi tradiţiile sino-japoneze. Bineînţeles, nici vorbă să fie ignorat Anul Nou Lunar, zis şi Anul Nou Chinezesc, cea mai importantă sărbătoare a popoarelor din răsăritul Asiei.

Spre deosebire de calendarul solar, care numără trei sute şaizeci şi cinci de zile (plus un sfert, din care, o dată la patru ani, rezultă 29 februarie), satelitul natural al Pământului are o evoluţie 'anarhică', una care nici gând să urmeze răsăritul Soarelui în diferitele constelaţii, deci care sparge tiparul rânduielilor prestabilite. Ca o idee generală, oficial, Anul Nou Chinezesc cade în ziua Lunii Noi dintre 15 ianuarie şi 15 februarie, deci într-o dată care diferă de la an la an.

Popoarele din Extremul Orient au de asemenea douăsprezece zodii în horoscop, dar nu le socotesc cu lunile, ci cu anii, în ritmul în care planeta Jupiter, zis Marele Noroc, parcurge firmamentul. Se zice că Buddha a chemat animalele la el. Au răspuns 12 specii: Şobolanul, Bivolul, Tigrul, Pisica (sau Iepurele), Dragonul, Şarpele, Calul, Capra (sau Oaia), Maimuţa, Cocoşul, Câinele şi Porcul (sau Mistreţul). Fiecare dintre ele patronează şi oferă anumite caracteristici unui întreg An Lunar. Semnele zodiacale au succesiv valenţe masculine şi feminine.

Calendarul chinezesc asociază fiecărei zodii câte unul dintre cele cinci elemente tradiţionale: Apă, Lemn, Foc, Pământ şi Metal. Un ciclu calendaristic complet durează 12 x 5= 60 de ani solari. În 10 februarie 2013, la Luna Nouă, a început Anul Şarpelui de Apă, care va dura până la Luna Nouă din 31 ianuarie 2014.

Biblionetul, accesul la reţeaua mondială de computere cu ajutorul calculatoarelor donate de Fundaţia Bill Gates, instalate în multe dintre bibliotecile publice din România, a atras mulţi copii. În Jibou, i-a momit şi pe cei care fac zilnic naveta din satele aparţinătoare sau din apropierea orăşelului de pe Someş. La început au venit cei din Var şi din Turbuţa, apoi i-au urmat colegii din Şoimuş, Someş-Odorhei, Tihău, Prodăneşti şi Cuceu. Sunt prunci din clasele a V-a şi a VI-a, care termină orele mai repede şi trebuie să-i aştepte pe consătenii dintr-a VII-a şi a VIII-a. În bibliotecă este linişte şi căldură, aşa că sala de internet reprezintă un refugiu ideal în vreme de iarnă. Problema este că există doar patru calculatoare destinate navigării sau comunicării la distanţă, în vreme ce numărul solicitanţilor creşte tot timpul.

Din vremea când am activat la catedră ştiu că pruncii sunt cuminţi şi liniştiţi atunci când au o ocupaţie care îi atrage. Unii se scufundă în fotolii şi citesc. Alţii îşi fac temele de casă la mesele din sala de lectură, dar toate acestea reprezintă doar o soluţie de moment. Origami, crearea diferitelor jucării prin împăturirea hârtiei, constituie o îndeletnicire pe placul tuturor. Hârtia este ieftină, ba chiar gratis, dacă se utilizează pliantele destinate reclamelor. Ori de câte ori trec pe Strada Mare (1 Mai), liceene drăguţe îmi aţin calea ca să împartă foile volante ale diferitelor firme. Le previn serios: „Mie să nu-mi daţi, pentru că le voi împături.” Dar ele nu se lasă, astfel încât am adunat o rezervă îndestulătoare pentru nevoile orelor dinainte de plecarea autobuzelor şcolare.
În aşteptarea Naşterii Domnului, copiii au confecţionat steguleţele cu ajutorul cărora a fost decorată sala de lectură. Am pliat împreună podoabe pentru Pomul de Crăciun şi cutiuţe pentru cadouri. După sărbătorile tradiţionale de iarnă, am început să confecţionăm lampioane. Dintr-o coală colorată de mărimea A4 se obţin 4 bucăţi. Pentru 50 de lampioane, sunt necesare 20 de coli a câte 20 de bani bucata, adică o cheltuială de 4 lei. Să adăugăm încă un leu pentru lipici sau capsele din capsator. Nu este o sumă exorbitantă.

Cum Anul Nou Chinezesc a început duminică, am hotărât să-l celebrăm, împreună cu micii navetişti 2013şi artizani, în prima zi lucrătoare: 11 februarie 2013. I-am pus numele de „Sărbătoarea Lampioanelor”. Am adus un bambus în ghiveci, cu speranţa că nu se va grăbi să crească 3 metri într-o noapte, cum obişnuieşte pe meleagurile natale. Am vorbit cu cei pasionaţi de diferitele arte orientale din oraş şi i-am invitat să-şi expună lucrările. Profesorul Mihai Petriş, directorul Casei Orăşeneşti de Cultură, decupează tablouri din carton colorat: samurai, gheişe, grădini filosofice, scene din natură. Tehnica, denumită impropriu kirigami, a fost deprinsă şi de liceanul Széll Arthur. Colecţia de semne de carte a bibliotecii din Jibou cuprinde şi astfel de piese, cărora li se alătură cele împăturite din hârtie. Anul acesta, au fost preferate semnele realizate din mici piese îmbinate fără lipici: origami modular.

Bineînţeles, cum spaţiul expoziţional a fost oferit de o bibliotecă, n-au lipsit cărţile. Tema: explorările şi călătoriile către Soare-Răsare. Eroii principali: Marco Polo şi Nicolae Milescu Spătarul, zis Cârnul (dacă doriţi să aflaţi de ce voievodul Stefăniţă Lupu i-a retezat vârful nasului, citiţi Legenda XLI din O samă de cuvinte ce precede Letopiseţul lui Ion Neculce).

Programul a fost astfel stabilit încât să ocupe tot timpul disponibil din ziua de 11 februarie. Toţii vizitatorii au primit bombonele cu răvaşe, dulciuri învelite în foiţă, de care era capsat un scurt citat din Cartea Căii şi Virtuţii de Lao Zi (Bătrânul Copil). Unii au urmărit un curs video de pictură cu tuş, apoi au colorat şi au împăturit evantaie. Motivele decorative: un ursuleţ Panda încadrat de două flori de lotus, fiecare cu simbolul Tai Chi (monada chinezească, lacrimile albă şi neagră care se urmăresc reciproc) în centru.

O clasă parteneră a vizionat scurt-metrajul de animaţie Mu Di (Fluierul micului ciurdar, 1963: http://en.wikipedia.org/wiki/The_Cowboy%27s_Flute), o capodoperă realizată de maestrul Te Wei. Filmuleţul se găseşte pe Youtube şi este de calitate High Definition. L-am proiectat pe un ecran mare, cu ajutorul aparaturii primite de la Fundaţia Bill Gates. Scepticismul tinerilor a dispărut repede când l-au văzut pe protagonist călare pe un bivol care se afundă în apă şi suflă prin nări ca să sperie peştii din fluviu. Au încremenit când copilul a adormit şi s-a trezit în vis, fără să-şi găsească dobitocul. S-au îngrijorat când a început să-l caute, pe ambele maluri ale apei. S-au supărat când, odată găsită la poalele unei imense cascade, îndărătnica fiinţă a refuzat să-şi urmeze păstorul. Au lăcrimat când, momit de frumuseţea cântecului scos de flautul cioplit dintr-un bambus, bivolul s-a răzgândit degrabă şi cei doi eroi s-au împăcat. Nu trebuie să pricepi chineza ca să transmiţi sentimente, e suficient să laşi muzica şi pensula cu tuş să grăiască. (Bivolul este şi animalul care l-a purtat pe înţeleptul Lao Zi spre Soare-Apune).

Punctul de maximă atracţie a fost concursul de adunat biluţe de cereale cu beţigaşele de mâncat. Am adus două perechi, cu Dragonul şi Phoenixul gravate pe fiecare dintre ele. Iniţial, am plănuit să fie boabe de piper, dar testele au arătat că micii competitori n-au îndemânarea necesară, astfel încât am căutat ceva sferic, dar de dimensiuni mai mari, cu o suprafaţă poroasă, să fie cât mai uşor de prins. Într-un vas central, am pus 33 de biluţe, iar cei doi concurenţi s-au străduit să scoată cât mai multe din ele şi să le transfere în bolurile proprii, până când farfuria s-a golit. Evident, s-a calificat cel care a adunat un număr mai mare de biluţe. Competiţia, la care s-au înscris 10 copii, a funcţionat în sistem eliminatoriu şi a avut ca premiu o ciocolată cu lapte. Uneori, când biluţele au fost scăpate pe jos, au sărit mai mulţi ca să le înlocuiască, astfel încât juriul a trebuit să fie vigilent ca să nu se înmulţească bobiţele. Câştigător a fost Paul Raduly, un elev de clasa a IV-a, care i-a învins pe cei mult mai mari decât el. Secretul succesului: a exersat acasă, pe parcursul întregului sfârşit de săptămână, cu ajutorul a două cozi de pensulă. Printre spectatori, s-a numărat şi poetul Viorel Tăutan, preşedintele Asociaţiei Scriitorilor din Sălaj.

Lampioanele au rămas atârnate pe sforile întinse diagonal prin sala de lectură. Le-am promis copiilor că le vom da jos la sfârşitul lunii şi le vor putea duce acasă de Mărţişor. I-am sfătuit să le agaţe atunci de crengile pomilor din grădină, să o coloreze înainte ca natura să se trezească la viaţă şi să ne încânte cu puzderia ciorchinelor de flori. Oricum, ar aduce ghinion să le folosim şi la anul. De Anul Nou, fie el chiar chinezesc, toate trebuie să fie nou-nouţe.

Închei cu tradiţionala urare chinezească:
Zece mii de ani pace şi prosperitate!

Articol apărut în:
Prăvălia culturală nr.32 / martie 2013